Taxe noi: tăcerea premierului costă antreprenorii

Guvernul cere disciplină bugetară, dar lasă microîntreprinzătorii și fondatorii de startup fără niciun răspuns clar despre taxele de anul viitor.

Primul mesaj public al noului premier, Luca Niculescu, după ședința inaugurală a Guvernului, nu a fost o promisiune, ci o evitare: niciun angajament ferm că nu vor veni taxe noi și niciuna privind indexarea pensiilor anul viitor. Pentru un microîntreprinzător sau un fondator de startup, acest tip de ambiguitate cântărește la fel de mult, dacă nu mai mult, decât taxele în sine. O afacere mică poate absorbi o majorare de impozit cunoscută dinainte, pentru că o poate calcula în preț. Nu poate absorbi luni de zile în care nu știe dacă acea majorare vine, cât de mare va fi și de când se aplică.

Premierul a fost explicit pe un singur punct: respectarea țintei de deficit bugetar rămâne prioritate, pentru că România a trecut, în cuvintele sale, „foarte la limită” de evaluările agențiilor de rating. Această formulare nu e retorică goală. O retrogradare a ratingului de țară ridică costul datoriei publice, dar se transmite rapid și în costul creditului pentru companii, inclusiv pentru firmele mici care depind de linii de finanțare bancară sau de leasing pentru echipamente. Disciplina fiscală pe care o cere premierul este, din acest unghi, de partea antreprenorilor, nu împotriva lor.

Rămâne însă diferența dintre a cere disciplină și a refuza să spui cum se obține. O companie mare are departament financiar, consultanți fiscali și rezerve de capital care îi permit să treacă peste câteva luni de incertitudine legislativă. Un microîntreprinzător cu doi angajați sau un startup în primul an de la primele venituri nu are acest colac de salvare. Pentru ei, nota se plătește mereu la final, indiferent cine a decis politica fiscală — exact tiparul descris și atunci când firmele ajung să plătească nota pentru decizii luate în altă parte.

Susținem ținta de deficit și respingem orice idee că o economie emergentă își poate permite lux fiscal nelimitat. Dar susținem la fel de ferm că un guvern nou are la dispoziție câteva săptămâni, nu câteva luni, pentru a spune clar dacă vin taxe noi, pe cine le aplică și din ce dată. Predictibilitatea fiscală este, de altfel, exact tipul de condiție care face diferența între o piață unică europeană în care firmele mici din România concurează de la egal la egal cu cele din Polonia sau Cehia și una în care rămân mereu cu un pas în urmă. O Uniune Europeană mai integrată și mai puțin birocratică ajută antreprenorii români mai mult decât orice derogare temporară de taxă.

Până vine claritatea, recomandarea pentru microîntreprinzători și fondatori de startup este simplă: nu îngheța toate deciziile, dar nu lua niciun angajament ireversibil de capital pe baza unui scenariu fiscal optimist. Construiește un tampon de lichiditate care să absoarbă câteva luni suplimentare de incertitudine. Folosește instrumentele de analiză bazate pe inteligență artificială pentru a modela mai multe scenarii de cost — exact genul de disciplină pe care consiliile de administrație și fondatorii o adoptă tot mai des atunci când consiliul de administrație folosește instrumente strategice bazate pe AI pentru a lua decizii sub presiune de timp.

Costurile pe care o afacere mică le poate controla efectiv — cele operaționale, nu cele fiscale — merită atenție imediată. Automatizarea proceselor de vânzare, de exemplu, nu mai este un moft de companie mare: automatizarea vânzărilor online reduce costul fix pe client exact în perioada în care marja de siguranță fiscală se îngustează. În paralel, merită clarificat cine, în interiorul firmei, are ultimul cuvânt atunci când inteligența artificială ia parte la deciziile firmei, pentru ca scenariile de cost generate automat să fie verificate de un om înainte de a deveni decizie de buget.

Un guvern care cere disciplină bugetară are, în schimb, o obligație: să nu transforme prudența în ambiguitate permanentă. Pentru antreprenorii români, următoarele luni cer exact ceea ce premierul a promis pentru buget — o țintă clară — aplicată și la propriile lor decizii: taxe noi anunțate din timp, cu date și praguri, nu lăsate să planeze ca o posibilitate nedefinită. Până atunci, cea mai bună strategie de afaceri rămâne cea mai puțin spectaculoasă: lichiditate mai mare, angajamente mai flexibile și decizii verificate, nu presupuse.

O afacere mică poate absorbi o majorare de impozit cunoscută dinainte, pentru că o poate calcula în preț.

Disciplina fiscală pe care o cere premierul este, din acest unghi, de partea antreprenorilor, nu împotriva lor.