Fonduri PNRR: constructorii cer banii promiși de UE

Constructorii spun că au încasat doar o treime din banii pentru lucrările deja livrate prin Planul Național de Redresare și Reziliență

La 31 august, România a bifat oficial ultima etapă de execuție din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Pe hârtie, sună a linie de sosire. În realitate, pentru firmele de construcții care au turnat asfalt, au ridicat școli și au modernizat spitale, cursa nu s-a terminat — pentru că banii promiși încă nu au ajuns în conturi. Fonduri PNRR de miliarde de euro rămân blocate undeva între șantier și Bruxelles, iar constructorii spun răspicat că factura nu a fost achitată nici pe departe.

Bilanțul care nu se potrivește: 9 miliarde de lucrări, 3,1 miliarde încasate

Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) a făcut, la conferința organizată de Ziua Constructorului, un calcul simplu și dureros. Companiile din sector spun că au dus în spate aproape jumătate din toate proiectele derulate prin PNRR. Pentru munca deja livrată — lucrări în valoare de peste 9 miliarde de euro — constructorii au încasat efectiv doar 3,1 miliarde de euro.

Altfel spus: 33% din ce li se cuvine, potrivit calculelor prezentate de patronat. Restul de două treimi există doar pe hârtie, ca angajament al statului față de constructori și, prin extensie, ca angajament al României față de Bruxelles.

„Vinovații nu au fost constructorii” — ce spune președintele FPSC

Președintele FPSC, Cristian Erbașu, nu a ocolit subiectul atunci când a fost întrebat de ce atâtea proiecte PNRR au întârziat sau au fost anulate pe parcurs.

„Nu cred că au fost multe proiecte care să nu fi fost duse la bun sfârșit din cauza constructorilor (…) Pe parcursul derulării acestui program nu au fost asigurate întotdeauna condițiile necesare derulării contractelor, în marea majoritate a cazurilor în care unele proiecte au trebuit mutate sau anulate. Vinovații nu au fost constructorii.”

Mesajul lui Erbașu este clar: problema nu a fost lipsa de capacitate de execuție a firmelor românești de construcții, ci lipsa unor condiții stabile — autorizații, terenuri, documentații, decizii — pe care autoritățile ar fi trebuit să le asigure înainte ca șantierele să pornească.

De ce ar trebui să conteze și pentru antreprenori din alte domenii

Povestea constructorilor nu e doar un subiect de presă economică. Ea atinge o temă mult mai largă: ce se întâmplă cu o afacere atunci când o parte importantă din venituri depinde de un singur plătitor — fie el statul, fie un finanțator european. Am mai scris despre disciplina operațională necesară în perioadele de creștere, iar cazul PNRR arată exact de ce contează: o companie poate livra impecabil și totuși să ajungă cu lichiditatea la pământ, dacă plățile promise întârzie cu luni sau chiar ani.

Există și o capcană de management ascunsă în spatele acestor cifre. Multe firme care cresc rapid pe baza unor contracte mari — publice sau private — alunecă în ceea ce am descris deja drept capcana companiilor care cresc fără control: extindere rapidă, angajări, utilaje, subcontractori, totul finanțat pe încrederea că banii promiși vor veni la timp. Când plătitorul întârzie, riscul nu rămâne al lui — cade direct pe umerii antreprenorului care a semnat contractul.

Dependența de un singur canal de finanțare externă nu e o problemă doar românească sau doar a sectorului construcțiilor. Am văzut un mecanism asemănător și în cazul banilor proveniți din exporturile petroliere ale Venezuelei, unde întreaga economie se clatină de fiecare dată când fluxul de venituri din exterior se blochează. Fonduri PNRR sau petrodolari, mecanismul e același: cine depinde de o singură sursă de bani, depinde și de ritmul altcuiva.

Ce poate învăța orice antreprenor din blocajul PNRR

Nu toată lumea lucrează cu fonduri europene, dar aproape orice afacere are cel puțin un client sau un finanțator care cântărește prea mult în cifra de afaceri. Câteva lecții din acest caz sunt valabile dincolo de sectorul construcțiilor:

• Nu confunda contractul semnat cu banii încasați. Un proiect aprobat sau o comandă confirmată nu înseamnă flux de numerar — abia plata efectivă o face.
• Construiește o rezervă de lichiditate suficientă pentru a acoperi întârzieri de luni de zile, mai ales atunci când lucrezi cu instituții publice sau finanțare europeană.
• Negociază plăți pe etape și termene clare de decontare, în loc să aștepți o sumă mare la finalul întregului proiect.
• Diversifică baza de clienți, chiar dacă un singur contract mare pare, pe termen scurt, mai simplu de gestionat decât zece contracte mici.

Constructorii care au dus la capăt jumătate din proiectele PNRR nu au greșit că au semnat contractele. Au greșit, poate, doar în a crede că un angajament asumat de stat și de Uniunea Europeană se traduce automat în bani la timp în cont. Este o lecție dură, dar una pe care orice antreprenor care lucrează cu fonduri publice ar face bine să o rețină din timp, nu după ce facturile se adună.

▶

Surse

• Construcțiile, lovite de întârzierile plăților PNRR! Erbașu: „Vinovații nu au fost constructorii” — Declarațiile lui Cristian Erbașu, președintele FPSC, la conferința organizată de Ziua Constructorului (Gândul, 14 septembrie 2026).